Filmul documentar „CRIMĂ FĂRĂ PEDEAPSĂ”
„Nu există nici un loc în lume şi nici un moment istoric în timp, în care un popor să piardă atâtea lăcaşuri sfinte în numai două zile.”

Filmul documentar „CRIMĂ FĂRĂ PEDEAPSĂ” este o mărturie cutremurătoare despre drama populaţiei sârbe din Kosovo şi Metohia. 
În urma violenţelor albaneze din martie 2004, au suferit toţi creştinii, cu bunurile lor, casele, locurile sfinte, monumentele culturale. Pogromul din martie 2004 a fost practic continuarea marelui pogrom început în vara anului 1999 şi reprezintă o pată pe obrazul Europei civilizate din care şi noi facem parte.
Teroarea din martie 2004 care s-a desfăşurat în prezenţa a 20.000 de soldaţi ai NATO va rămâne exemplul celui mai infam pogrom etnic şi religios desfăşurat sub privirile comunităţii internaţionale.
În numai două zile de violenţe ale teroriştilor albanezi au fost ucise opt persoane a căror vină a fost doar cea că aparţineau unui alt popor şi unei alte religii. Din casele lor au fost exilaţi mai bine de 4.000 de sârbi. Şase oraşe şi nouă sate au fost purificate etnic. Peste 900 de case sârbeşti, 10 şcoli şi spitale au fost distruse, incendiate sau grav avariate. 35 de lăcaşe sfinte sârbeşti au fost dărâmate, incendiate sau grav distruse, din care 18 monumente de mare importanţă culturală şi istorică. Din biserici, au dispărut sau au fost distruse peste 10.000 de fresce, icoane, potire şi multe alte relicve bisericeşti, dar şi evidenţele cu cei botezaţi, căsătoriţi şi decedaţi, dovezi ale prezenţei de veacuri a sârbilor în Kosovo şi Metohija.
Cel mai mare număr de sârbi şi-a găsit în urma pogromului din martie 2004 refugiu în comunităţile sârbeşti mai sigure din Kosovo şi Metohia, alţii, în Serbia centrală. Majoritatea victimelor violenţelor din martie 2004 încă mai trăiesc în centrele colective şi în containere, în condiţii mizere şi fără a se putea deplasa.
După pogromul din martie 2004 au fost arestaţi peste 200 de albanezi. Majoritatea a fost pedepsită cu amendă, iar vreo 60 cu închisoare de câteva luni. Actorii principali, cei din structurile fostei UCK care au organizat pogromul şi au contribuit la purificarea etnică a sârbilor, au rămas nepedepsiţi.

Şi de-ar pleca toţi sârbii din Kosovo, ar rămâne călugării!
Şi de-ar pleca călugării, ar rămâne bisericile!
Şi de-ar dărâma bisericile, ar rămâne temeliile!
Şi de-ar şterge temeliile, ar rămâne oasele vitejilor
de la Kosovo Polje, care împânzesc ţărâna kosovită!
Şi de-ar fi să împrăştie oasele, ar rămâne umbrele strămoşilor noştri,
şi ale tuturor celor care au trăit vreodată în Kosovo
şi în lăcaşurile sfinte Domnului s-au rugat!

Matija Bečković